întipări definitie

întipărí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. întipăréște, imperf. 3 sg. întipăreá; conj. prez. 3 întipăreáscă verb întipări

întipărì v. 1. a face cu tiparul o urmă pe ceva; 2. fig. a grava. verb întipărì

ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări. verb întipări

întipărésc v. tr. (d. tipar, ca și tipăresc). Las urmă apesînd [!]: Îmĭ întipăresc talpa pe saŭ în nisip. Fig. Îmĭ întipăresc ceva în minte, îmĭ fixez bine în minte. V. refl. Las urme apesîndu-mă: talpa s´a´ntipărit pe nisip. Fig. Figura luĭ mi s´a întipărit în minte. verb întipăresc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului întipări

întipări   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întipări întipărire întipărit întipărind singular plural
întipărind întipăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întipăresc (să) întipăresc întipăream întipării întipărisem
a II-a (tu) întipărești (să) întipărești întipăreai întipăriși întipăriseși
a III-a (el, ea) întipărește (să) întipăreai întipărea întipări întipărise
plural I (noi) întipărim (să) întipărim întipăream întipărirăm întipăriserăm
a II-a (voi) întipăriți (să) întipăriți întipăreați întipărirăți întipăriserăți
a III-a (ei, ele) întipăresc (să) întipărească întipăreau întipări întipăriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z