întăritură definitie

întăritúră f., pl. ĭ. Loc orĭ lucru întărit, fortificațiune: întăriturile de la Focșanĭ-Nomoloasa-Galațĭ. substantiv feminin întăritură

întăritúră s. f., g.-d. art. întăritúrii; pl. întăritúri substantiv feminin întăritură

întăritură f. lucru întărit, fortificațiune. substantiv feminin întăritură

ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură. substantiv feminin întăritură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului întăritură

întăritură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întăritu întăritura
plural întărituri întăriturile
genitiv-dativ singular întărituri întăriturii
plural întărituri întăriturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z