reduceri si promotii 2018
Definitie întări - ce inseamna întări - Dex Online

întări definitie

tirésc v. tr. (vsl. tirati, a freca, trĭeti, a freca, a treĭera; lat. térere. E rudă cu tîrlie și tîrnîĭ. V. tîrăsc, zătărăsc și treĭer). Vechĭ. Zdrobesc, sfărîm. – Și tîrăsc și întîrăsc, a -î́. temporar tiresc

întîrắsc, V. tiresc. temporar întîrăsc

întărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întărésc, imperf. 3 sg. întăreá; conj. prez. 3 întăreáscă verb tranzitiv întări

întărì v. 1. a (se) face tare; 2. a fortifica: a întări o cetate; 3. a confirma, a sancționa: a întări o lege; 4. fig. a consolida: binecuvântarea părinților întărește casele fiilor. verb tranzitiv întărì

ÎNTĂRÍ, întăresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada. 3. Tranz. și refl. A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. și refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o acțiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica. – În + tare. verb tranzitiv întări

întărésc v. tr. Fac tare, fortific: a întări o cetate: Daŭ putere: mîncarea te întărește. Fig. Confirm, sancționez: a întări o lege, o declarațiune. Consolidez, fac să fie durabil: binecuvîntarea părinților întărește casa fiilor. Încurajez: vorba asta l-a întărit. V. refl. Mă întăresc: cetatea, bolnavu s´a întărit. verb tranzitiv întăresc

funcția întărește organul prov. (er., glum.) viața sexuală activă menține potența. verb tranzitiv funcțiaîntăreșteorganul

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului întări

întări   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întări întărire întărit întărind singular plural
întărind întăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întăresc (să) întăresc întăream întării întărisem
a II-a (tu) întărești (să) întărești întăreai întăriși întăriseși
a III-a (el, ea) întărește (să) întăreai întărea întări întărise
plural I (noi) întărim (să) întărim întăream întărirăm întăriserăm
a II-a (voi) întăriți (să) întăriți întăreați întărirăți întăriserăți
a III-a (ei, ele) întăresc (să) întărească întăreau întări întăriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z