reduceri si promotii 2018
Definitie însurat - ce inseamna însurat - Dex Online

însurat definitie

însurat adj. și s. m. (d. însor 1). Căsătorit. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a saŭ de a te însura: la însuratu fiilor luĭ. adjectiv însurat

însurát s. n. adjectiv însurat

însurat a. căsătorit. ║ n. însurătoare. [V. însura]. adjectiv însurat

ÎNSURÁT1 s. n. Faptul de a (se) însura; însurătoare. – V. însura. adjectiv însurat

ÎNSURÁT2, însurați, adj. (Despre bărbați) Căsătorit. – V. însura. adjectiv însurat

1) însór, a urá v. tr. (d. soră, surată, după obiceĭu de a onora soția cu epitetu de „soră”, după cum și ĭa [!] onorează bărbatu cu epitetu de „frate”. Decĭ etim. lat. *uxorare, d. uxor, soție, rămîne zadarnică! – El însoară, să însoare). Căsătoresc, vorbind de bărbațĭ. V. refl. Mă căsătoresc: Să le spuĭ curat, Că m´am însurat, C´o mîndră crăĭasă, A lumiĭ mireasă (Al.). verb tranzitiv însor

2) însór, a -urá v. tr. (lat. *insolo, -áre, d. sõlum, talpă, sol, pămînt, îld. soleare, a tălpui, d. sólea, bocîncă. D. sõlum, pl. sõla vine it. suola, fr. sole, germ. sohle, talpă; d. sólea vine it. soglia, fr. seuil, prag). Vechĭ. Tălpuĭesc, pun tălpĭ încălțămintelor. verb tranzitiv însor

însurá (însór, însurát), vb. – A se căsători, a se lega prin căsătorie un bărbat cu o femeie. – Mr. nsor, megl. (a)nsor, (a)nsurari, istr. ănsor. Lat. uxorāri (Cipariu, Elemente, 72; Otto, Rom. Forsch., VI, 427; Philippide, Principii, 108; Pușcariu 874; Candrea-Dens., 870; REW 9107; DAR), cf. calabr. nzurare. Cuvînt comun (ALR, I, 251), indică numai din punctul de vedere al bărbatului căsătoria, cf. mărita.Der. însurător, adj. (de însurat); însurat, s. n. (căsătorie); însurătoare, s. f. (căsătorie); însurăciune, s. f. (înv., căsătorie); însurățel, s. m. (persoană căsătorită de curînd); dessura, vb. (rar, a divorța, a se despărți). verb tranzitiv însura

însurá (a ~) vb., ind. prez. 1 însór, 3 însoáră, 1 pl. însurắm verb tranzitiv însura

însurá (însór, însurát), vb. – A repara încălțămintea, a pingeli. Lat. *solāre, de la solum „talpă” și cu pref. în- (Tiktin, ZRPh., XXIV, 320; Candrea-Dens., 871; DAR). verb tranzitiv însura

însurà v. 1. a se căsători (vorbind de bărbați); 2. fig. a se împreuna: gândul tău se ’nsoară cu a mea voință AL. ghirlanda ce se ’nsoară cu silfele ușoare EM. [Lat. *UXORARE, din UXOR, soție]. verb tranzitiv însurà

însurà v. a pune căpute, a pingeli încălțămintei. [Lat. *INSOLARE, din SOLA, căpută]. verb tranzitiv însurà

ÎNSURÁ, însór, vb. I. Refl. și tranz. fact. (Despre bărbați) A (se) căsători. – Probabil lat. *inuxorare (< uxor „soție”). verb tranzitiv însura

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului însurat

însurat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular însurat însuratul însura însurata
plural însurați însurații însurate însuratele
genitiv-dativ singular însurat însuratului însurate însuratei
plural însurați însuraților însurate însuratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z