î́nșine1 adj. pr. m. (noi, nouă, pe noi ~); f. însene (noi, nouă, pe noi ~) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume înșine
î́nșine2 (înv.) pr. m.; f. î́nsene articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume înșine
însumĭ, V. însu. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume însumĭ
'însumi1 adj. pr. m. (eu, mie, pe mine ~); f. 'însămi (eu, pe mine ~), g.-d. 'însemi (a fetei mele ~, mie ~) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume însumi
'însumi2 (înv.) pr. m.; f. 'însămi, g.-d. 'însemi articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume însumi
Î́NSUMI, Î́NSĂMI, adj. pron., pron. de întărire. 1. Adj. pron. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. Pron. de întărire (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers.l pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume însumi
însumi | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular | 'însumi | 'însămi |
plural | 'înșine | 'însene | |
genitiv-dativ | singular | 'însumi | 'însămi |
plural | 'înșine | 'însene |