însuflețit definitie

însuflețit a. 1. care are suflet sau vieață: ființe însuflețite; 2. fig. îmbărbătat. adjectiv însuflețit

ÎNSUFLEȚÍT, -Ă, însuflețiți, -te, adj. 1. Care trăiește; viu. 2. Plin de viață; animat, vioi. ♦ (Adverbial) În mod avântat, cu căldură. – V. însufleți. adjectiv însuflețit

însuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețésc, imperf. 3 sg. însuflețeá; conj. prez. 3 însuflețeáscă verb tranzitiv însufleți

însuflețì v. 1. a da putere de vieață; 2. a prinde putere; 3, a îmbărbăta. verb tranzitiv însuflețì

ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viață. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet. verb tranzitiv însufleți

însuflețésc v. tr. (d. suflet). Daŭ suflet, daŭ vĭață, animez. Înviorez. Fig. Entusiazmez [!], animez, aprind curaju: aceste cuvinte însuflețiră armata. verb tranzitiv însuflețesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului însuflețit

însuflețit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular însuflețit însuflețitul însufleți însuflețita
plural însuflețiți însuflețiții însuflețite însuflețitele
genitiv-dativ singular însuflețit însuflețitului însuflețite însuflețitei
plural însuflețiți însuflețiților însuflețite însuflețitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z