înstări definitie

înstărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstărésc, imperf. 3 sg. înstăreá; conj. prez. 3 înstăreáscă verb tranzitiv înstări

înstărì v. a căpăta stare, a se înavuți. verb tranzitiv înstărì

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare. verb tranzitiv înstări

înstărésc v. tr. (d. stare, avere). Îmbogățesc, înavuțesc. V. refl. Mă îmbogățesc. verb tranzitiv înstăresc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înstări

înstări   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înstări înstărire înstărit înstărind singular plural
înstărind înstăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înstăresc (să) înstăresc înstăream înstării înstărisem
a II-a (tu) înstărești (să) înstărești înstăreai înstăriși înstăriseși
a III-a (el, ea) înstărește (să) înstăreai înstărea înstări înstărise
plural I (noi) înstărim (să) înstărim înstăream înstărirăm înstăriserăm
a II-a (voi) înstăriți (să) înstăriți înstăreați înstărirăți înstăriserăți
a III-a (ei, ele) înstăresc (să) înstărească înstăreau înstări înstăriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z