reduceri si promotii 2018
Definitie însoțit - ce inseamna însoțit - Dex Online

însoțit definitie

însoțít s. n. adjectiv însoțit

ÎNSOȚÍT s. n. Însoțire. – V. însoți. adjectiv însoțit

însoțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însoțésc, imperf. 3 sg. însoțeá; conj. prez. 3 să însoțeáscă verb tranzitiv însoți

însoțì v. 1. a întovărăși: l’am însoțit până acasă; 2. a se asocia, a se aduna: spune-mi cu cine te însoțești; 3. a lua de soție: se însoți cu fata cea mică ISP. [V. soț și soață]. verb tranzitiv însoțì

ÎNSOȚÍ, însoțesc, vb. IV. 1. Tranz. A merge împreună, a întovărăși, a petrece pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania. ♦ (Rar) A acompania pe cineva la un instrument. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se întovărăși, a se asocia cu cineva. 2. Tranz. A adăuga ceva (spre completare sau lămurire). Însoțesc vorbele cu gesturi energice. 3. Refl. recipr. (Pop.) A se căsători. ♦ A se împerechea. – În + soț. verb tranzitiv însoți

însoțésc v. tr. (d. soț). Rar. Întovărășesc, merg împreună cu: ca să nu-țĭ fie frică, te însoțesc pînă acasă. V. refl. Mă căsătoresc (mă însor saŭ mă mărit). Mă asociez, mă aliez: spune-mĭ cu cine te însoțeștĭ ca să-țĭ spun cine eștĭ (Prov.). verb tranzitiv însoțesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului însoțit

însoțit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular însoțit însoțitul însoți însoțita
plural însoțiți însoțiții însoțite însoțitele
genitiv-dativ singular însoțit însoțitului însoțite însoțitei
plural însoțiți însoțiților însoțite însoțitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z