înseta definitie
însetá (a ~) vb., ind. prez. 3 înseteáză verb înseta
însetà v. a suferi de sete. verb însetà
ÎNSETÁ, însetez, vb. I. Intranz. 1. A i se face sete; a însetoșa. 2. Fig. A fi dornic, avid de... – În + sete. verb înseta
însetéz v. intr. (d. sete; lat. sĭtire). Ajung să simt sete: am însetat de atîta muncă. V. setuĭesc. verb însetez
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înseta
| înseta | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) înseta | însetare | însetat | însetând | singular | plural | ||
| însetând | însetați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | însetez | (să) însetez | însetam | însetai | însetasem | |
| a II-a (tu) | însetezi | (să) însetezi | însetai | însetași | însetaseși | ||
| a III-a (el, ea) | însetează | (să) însetai | înseta | însetă | însetase | ||
| plural | I (noi) | însetăm | (să) însetăm | însetam | însetarăm | însetaserăm | |
| a II-a (voi) | însetați | (să) însetați | însetați | însetarăți | însetaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | însetează | (să) înseteze | însetau | însetară | însetaseră | ||