reduceri si promotii 2018
Definitie înserare - ce inseamna înserare - Dex Online

înserare definitie

înseráre (crepuscul) s. f., g.-d. art. înserắrii; pl. înserắri substantiv feminin înserare

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera. substantiv feminin înserare

INSERÁRE s.f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; inserție. [< insera]. substantiv feminin inserare

inseráre (introducere) s. f., g.-d. art. inserắrii; pl. inserắri substantiv feminin inserare

INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; adaos, anunț, informație într-un jurnal, inserție (1). substantiv feminin inserare

INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera. substantiv feminin inserare

*insér și -éz, a v. tr. (fr. insérer, d. lat. in-sero, -sérere, sertum, bag: el inseră. V. inserțiune, deșert, serie). Introduc, fac să se admită: a insera o clauză într´un tractat, un articul [!] într´un ziar. V. refl. Mă înfig: frunzele se inserează pe cotor. verb tranzitiv inser

INSERÁ vb. I. tr. 1. A introduce, a adăuga ceva într-un text, într-un șir de numere etc.; a introduce un anunț într-un ziar. ♦ A introduce un material în masa altui material. 2. A așeza, a dispune. [< fr. insérer, lat. inserare]. verb tranzitiv insera

inserá (a ~) (a introduce) vb., ind. prez. 3 insereáză verb tranzitiv insera

inserà v. 1. a introduce: a insera o clauză; 2. a publica într’un ziar. verb tranzitiv inserà

înserá (a ~) (a amurgi) vb., ind. prez. 3 însereáză verb tranzitiv însera

înserà v. a se face seară: a înserat și noi n'’am ajuns încă în sat. verb tranzitiv înserà

INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar. 2. A fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese. 3. (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. – Din fr. insérer, lat. inserare. verb tranzitiv insera

INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere; a da un anunț, o informație într-un ziar. Să insereze cît mai neîntîrziat în « Rom[înul] » notița pe care i-am trimis-o. CARAGIALE, O. VII 469. ♦ (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. 2. A fixa, a așeza, a dispune. Corola cu cinci petale distinse, inserate în vîrful potirului. NEGRUZZI, S. I 102. verb tranzitiv insera

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserate (sau înserat) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară. verb tranzitiv însera

înseréz v. intr. (d. seară). Mă apucă seara: în drumu nostru, am înserat pe la Vasluĭ. – Se înserează (impers.), se face seară, se întunecă. Pe înserate, cînd se înserează, cînd se înoptează. V. înoptez, mînec. verb tranzitiv înserez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înserare

înserare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înserare înserarea
plural înserări înserările
genitiv-dativ singular înserări înserării
plural înserări înserărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z