însemnare definitie

însemnáre f. Acțiunea de a însemna, notă. Înțeles, sens, semnificațiune: însemnarea unuĭ cuvînt. substantiv feminin însemnare

însemnáre s. f., g.-d. art. însemnắrii; pl. însemnắri substantiv feminin însemnare

însemnare f. 1. acțiunea de a însemna; 2. rezultatul ei: notă, observațiune, semnificațiune. substantiv feminin însemnare

ÎNSEMNÁRE, însemnări, s. f. Acțiunea de a însemna și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Notă, mențiune scrisă. – V. însemna. substantiv feminin însemnare

însémn, -éz, a v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar.Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință. verb tranzitiv însemn

însemna, însemn v. t. a bate rău de tot (pe cineva). verb tranzitiv însemna

!însemná1 (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemneáză verb tranzitiv însemna

!însemná2 (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseámnă verb tranzitiv însemna

ÎNSEMNÁ, (I) însémn, (II) însemnez, vb. I. 1. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu= a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. – Lat. insignare sau în + semn. verb tranzitiv însemna

însemnà v. 1. a face un semn: pe omul rău îl însemnează D-zeu PANN; 2. a nota: a însemna în catalog; 3. a avea cutare înțeles: vorba însemnează multe; 4. a se distinge: s’aînsemnat prin fapte mărețe. verb tranzitiv însemnà

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare. verb tranzitiv aseînsemna

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului însemnare

însemnare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular însemnare însemnarea
plural însemnări însemnările
genitiv-dativ singular însemnări însemnării
plural însemnări însemnărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z