reduceri si promotii 2018
Definitie însemn - ce inseamna însemn - Dex Online

însemn definitie

ÎNSÉMN s.n.. Semn distinctiv al unei demnități, al unui grad; insignă. [Var. insemn s.n. / cf. fr. insigne, lat. insegna, după semn]. substantiv neutru însemn

însémn s. n., pl. însémne substantiv neutru însemn

însemn n. insigniu: însemnele exterioare ale magistraților. substantiv neutru însemn

ÎNSÉMN, însemne, s. n. Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang; insignă. ♦ Stema, sigiliul, drapelul și imnul de stat al unei țări. – Din fr. insigne (după semn). substantiv neutru însemn

INSÉMN s.n. v. însemn. substantiv neutru insemn

*insémn, V. insignă. substantiv neutru insemn

insígnă f., pl. e (fr. enseigne și infl. de lat. signum, semn). Semn, atribut, marcă distinctivă, emblemă: sceptru și coroana-s insignele regalități. – Rar insemn, pl. e. substantiv neutru insignă

însémn, -éz, a v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar.Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință. verb tranzitiv însemn

însemna, însemn v. t. a bate rău de tot (pe cineva). verb tranzitiv însemna

!însemná1 (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemneáză verb tranzitiv însemna

!însemná2 (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseámnă verb tranzitiv însemna

ÎNSEMNÁ, (I) însémn, (II) însemnez, vb. I. 1. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu= a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. – Lat. insignare sau în + semn. verb tranzitiv însemna

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare. verb tranzitiv aseînsemna

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului însemn

însemn   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular însemn însemnul
plural însemne însemnele
genitiv-dativ singular însemn însemnului
plural însemne însemnelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z