însărcinare definitie

însărcináre f. Sarcină, misiune, ordin: a da cuĭva o însărcinare, a avea o însărcinare. substantiv femininînsărcinare

însărcináre s. f., g.-d. art. însărcinắrii; pl. însărcinắri substantiv femininînsărcinare

însărcinare f. fig. misiune. substantiv femininînsărcinare

ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, s. f. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; misiune, îndatorire. – V. însărcina. substantiv femininînsărcinare

însărciná (a ~) vb., ind. prez. 3 însărcineáză verb tranzitivînsărcina

însărciná v. 1. a pune cuiva sarcina; 2. a da ordine; 3. a lua asupră-și. verb tranzitivînsărcina

ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină. verb tranzitivînsărcina

însărcinéz v. tr. (d. sarcină). Daŭ cuĭva o sarcină, o misiune, un ordin: ministeru l-a însărcinat să cerceteze. Îngreunez, fac gravidă. V. refl. Mă oblig să, mă angajez să. verb tranzitivînsărcinez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînsărcinare

însărcinare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular însărcinare însărcinarea
plural însărcinări însărcinările
genitiv-dativ singular însărcinări însărcinării
plural însărcinări însărcinărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z