înrudi definitie

!înrudí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înrudéște, imperf. 3 sg. se înrudeá; conj. prez. 3 să se înrudeáscă verb înrudi

înrudì v. a fi rudă: un țigan ce se înrudea cu un boier. V. rudă. verb înrudì

ÎNRUDÍ, înrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva; a se înnemuri2. 2. Fig. A avea caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva. – În + rudă. verb înrudi

înrudésc și rudésc v. tr. (d. rudă 1). Fac rudă. V. refl. Mă fac rudă, mă încuscresc. Îs rudă: familiile noastre se înrudesc. Fig. Aceste cuvinte se înrudesc. V. cumetresc. verb înrudesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înrudi

înrudi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înrudi înrudire înrudit înrudind singular plural
înrudind înrudiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înrudesc (să) înrudesc înrudeam înrudii înrudisem
a II-a (tu) înrudești (să) înrudești înrudeai înrudiși înrudiseși
a III-a (el, ea) înrudește (să) înrudeai înrudea înrudi înrudise
plural I (noi) înrudim (să) înrudim înrudeam înrudirăm înrudiserăm
a II-a (voi) înrudiți (să) înrudiți înrudeați înrudirăți înrudiserăți
a III-a (ei, ele) înrudesc (să) înrudească înrudeau înrudiră înrudiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z