înrăutăți definitie

înrăutățí (a ~) (-ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăutățésc, imperf. 3 sg. înrăutățeá; conj. prez. 3 înrăutățeáscă verb tranzitiv înrăutăți

înrăutățì v. a (se) face răutăcios. verb tranzitiv înrăutățì

ÎNRĂUTĂȚÍ, înrăutățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [Pr.: – ră-u-] – În + răutate. verb tranzitiv înrăutăți

înrăutățésc v. tr. (d. răutate). Fac răŭ, răutăcĭos, malițios. Corup, stric: societatea amicilor luĭ l-a înrăutățit. – Vechĭ și răutățésc și răuțesc. verb tranzitiv înrăutățesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înrăutăți

înrăutăți   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înrăutăți înrăutățire înrăutățit înrăutățind singular plural
înrăutățind înrăutățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înrăutățesc (să) înrăutățesc înrăutățeam înrăutății înrăutățisem
a II-a (tu) înrăutățești (să) înrăutățești înrăutățeai înrăutățiși înrăutățiseși
a III-a (el, ea) înrăutățește (să) înrăutățeai înrăutățea înrăutăți înrăutățise
plural I (noi) înrăutățim (să) înrăutățim înrăutățeam înrăutățirăm înrăutățiserăm
a II-a (voi) înrăutățiți (să) înrăutățiți înrăutățeați înrăutățirăți înrăutățiserăți
a III-a (ei, ele) înrăutățesc (să) înrăutățească înrăutățeau înrăutăți înrăutățiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z