înrădăcinat definitie

ÎNRĂDĂCINÁT, -Ă, înrădăcinați, -te, adj. Fixat în pământ prin rădăcini. ♦ Fig. Pătruns adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – V. înrădăcina. adjectiv înrădăcinat

înrădăciná (a ~) vb., ind. prez. 3 înrădăcineáză verb înrădăcina

înrădăcinà v. 1. a prinde rădăcină; 2. fig. a se împlânta: erorile se înrădăcinează ușor. verb înrădăcinà

ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, vb. I. Refl. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ Fig. A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină. verb înrădăcina

înrădăcinéz v. tr. (d. rădăcină). Fig. Fixez, sădesc: a înrădăcina patriotizmu în inima copiilor. V. refl. Mă fixez, prind rădăcină: erorile se înrădăcinează ușor. – Vechĭ și răd-. verb înrădăcinez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înrădăcinat

înrădăcinat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înrădăcinat înrădăcinatul înrădăcina înrădăcinata
plural înrădăcinați înrădăcinații înrădăcinate înrădăcinatele
genitiv-dativ singular înrădăcinat înrădăcinatului înrădăcinate înrădăcinatei
plural înrădăcinați înrădăcinaților înrădăcinate înrădăcinatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z