reduceri si promotii 2018
Definitie înrădăcina - ce inseamna înrădăcina - Dex Online

înrădăcina definitie

înrădăciná (a ~) vb., ind. prez. 3 înrădăcineáză verb înrădăcina

înrădăcinà v. 1. a prinde rădăcină; 2. fig. a se împlânta: erorile se înrădăcinează ușor. verb înrădăcinà

ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, vb. I. Refl. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ Fig. A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină. verb înrădăcina

înrădăcinéz v. tr. (d. rădăcină). Fig. Fixez, sădesc: a înrădăcina patriotizmu în inima copiilor. V. refl. Mă fixez, prind rădăcină: erorile se înrădăcinează ușor. – Vechĭ și răd-. verb înrădăcinez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înrădăcina

înrădăcina   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înrădăcina înrădăcinare înrădăcinat înrădăcinând singular plural
înrădăcinând înrădăcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înrădăcinez (să) înrădăcinez înrădăcinam înrădăcinai înrădăcinasem
a II-a (tu) înrădăcinezi (să) înrădăcinezi înrădăcinai înrădăcinași înrădăcinaseși
a III-a (el, ea) înrădăcinea (să) înrădăcinai înrădăcina înrădăcină înrădăcinase
plural I (noi) înrădăcinăm (să) înrădăcinăm înrădăcinam înrădăcinarăm înrădăcinaserăm
a II-a (voi) înrădăcinați (să) înrădăcinați înrădăcinați înrădăcinarăți înrădăcinaserăți
a III-a (ei, ele) înrădăcinea (să) înrădăcineze înrădăcinau înrădăcina înrădăcinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z