înmulțit definitie

înmulțít n., pl. e și urĭ. Aritm. Număru care e înmulțit de înmulțitor în operațiunea înmulțiriĭ. (Fals deînmulțit). Gram. Plural. adjectiv înmulțit

ÎNMULȚÍT, -Ă, înmulțiți, -te, adj. Sporit, mărit4 (numeric sau cantitativ). – V. înmulți. adjectiv înmulțit

*de înmulțít (tempo lent)/de-nmulțít (tempo rapid) prep. + vb. adjectiv deînmulțit

înmulțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțésc, imperf. 3 sg. înmulțeá; conj. prez. 3 înmulțeáscă verb tranzitiv înmulți

înmulțì v. 1. a augmenta numărul, cantitatea; 2. Aritm. a face o înmulțire; 3. a spori prin naștere: creșteți și vă înmulțiți. [V. mult]. verb tranzitiv înmulțì

ÎNMULȚÍ, înmulțesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. – În + mult. verb tranzitiv înmulți

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într´al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s´aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc. verb tranzitiv înmulțesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înmulțit

înmulțit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înmulțit înmulțitul înmulți înmulțita
plural înmulțiți înmulțiții înmulțite înmulțitele
genitiv-dativ singular înmulțit înmulțitului înmulțite înmulțitei
plural înmulțiți înmulțiților înmulțite înmulțitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z