reduceri si promotii 2018
Definitie înmulțire - ce inseamna înmulțire - Dex Online

înmulțire definitie

înmulțíre f. Acțiunea de a saŭ de a se înmulți. Aritm. Operațiunea care înmulțește saŭ care din doŭă numere numite înmulțit și înmulțitor formează alt număr numit produs, care e format cu înmulțitu cum e format înmulțitoru cu unitatea. Tabla înmulțiriĭ saŭ a luĭ Pitagora (atribuită acestuĭ matematic Grec), o tablă pătrată1 care arată produsele a doŭă numere înmulțite: / 1 2 3 4 5 6 7 8 9 / 2 4 6 8 10 12 14 16 18 / 3 6 9 12 15 18 21 24 27 / 4 8 12 16 20 24 28 32 36 / 5 10 15 20 25 30 35 40 45 / 6 12 18 24 30 36 42 48 54 / 7 14 21 28 35 42 49 56 63 / 8 16 24 32 40 48 56 64 72 / 9 18 27 36 45 54 63 72 81 /. substantiv feminin înmulțire

înmulțíre s. f., g.-d. art. înmulțírii; pl. înmulțíri substantiv feminin înmulțire

înmulțire f. 1. acțiunea de a (se) înmulți: înmulțirea dărilor; 2. operațiune aritmetică prin care se repetă un număr de atâtea ori câte unități se află într’un al doilea. substantiv feminin înmulțire

ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulți. substantiv feminin înmulțire

înmulțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțésc, imperf. 3 sg. înmulțeá; conj. prez. 3 înmulțeáscă verb tranzitiv înmulți

înmulțì v. 1. a augmenta numărul, cantitatea; 2. Aritm. a face o înmulțire; 3. a spori prin naștere: creșteți și vă înmulțiți. [V. mult]. verb tranzitiv înmulțì

ÎNMULȚÍ, înmulțesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. – În + mult. verb tranzitiv înmulți

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într´al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s´aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc. verb tranzitiv înmulțesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înmulțire

înmulțire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înmulțire înmulțirea
plural înmulțiri înmulțirile
genitiv-dativ singular înmulțiri înmulțirii
plural înmulțiri înmulțirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z