înmulți definitie

înmulțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțésc, imperf. 3 sg. înmulțeá; conj. prez. 3 înmulțeáscă verb tranzitivînmulți

înmulțì v. 1. a augmenta numărul, cantitatea; 2. Aritm. a face o înmulțire; 3. a spori prin naștere: creșteți și vă înmulțiți. [V. mult]. verb tranzitivînmulțì

ÎNMULȚÍ, înmulțesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. – În + mult. verb tranzitivînmulți

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într´al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s´aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc. verb tranzitivînmulțesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiînmulți

înmulți   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)înmulți înmulțire înmulțit înmulțind singular plural
înmulțind înmulțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înmulțesc (să)înmulțesc înmulțeam înmulții înmulțisem
a II-a (tu) înmulțești (să)înmulțești înmulțeai înmulțiși înmulțiseși
a III-a (el, ea) înmulțește (să)înmulțeai înmulțea înmulți înmulțise
plural I (noi) înmulțim (să)înmulțim înmulțeam înmulțirăm înmulțiserăm
a II-a (voi) înmulțiți (să)înmulțiți înmulțeați înmulțirăți înmulțiserăți
a III-a (ei, ele) înmulțesc (să)înmulțească înmulțeau înmulți înmulțiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z