ÎNMAGAZINÁ vb. I. tr. A depozita, a așeza într-o magazie (mărfuri, cereale etc.). ♦ A acumula (cunoștințe, energie etc.); a reține. [< fr. emmagasiner]. adjectiv înmagazina
ÎNMAGAZINÁ vb. I. tr. A depozita, a așeza într-o magazie (mărfuri, cereale etc.). ♦ A acumula (cunoștințe, energie etc.); a reține. [< fr. emmagasiner]. verb tranzitiv înmagazina
înmagaziná (a ~) vb., ind. prez. 3 înmagazineáză verb tranzitiv înmagazina
înmagazinà v. 1. a pune în magazie; 2. a acumula. verb tranzitiv înmagazinà
ÎNMAGAZINÁ, înmagazinez, vb. I. Tranz. A pune, a așeza mărfuri, produse etc. într-o magazie (pentru a le păstra); a depozita. ♦ P. gener. (Adesea fig.) A aduna, a acumula (cunoștințe, învățătură, energie etc.). – Din fr. emmagasiner. verb tranzitiv înmagazina
*înmagazinéz v. tr. (fr. emmagasiner). Pun în magazin orĭ în magazie. Fig. Acumulez: a înmagazina știință în cap. – Și îma-, ima- și inma-. verb tranzitiv înmagazinez
înmagazinat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înmagazinat | înmagazinatul | înmagazinată | înmagazinata |
plural | înmagazinați | înmagazinații | înmagazinate | înmagazinatele | |
genitiv-dativ | singular | înmagazinat | înmagazinatului | înmagazinate | înmagazinatei |
plural | înmagazinați | înmagazinaților | înmagazinate | înmagazinatelor |