reduceri si promotii 2018
Definitie înlocuire - ce inseamna înlocuire - Dex Online

înlocuire definitie

înlocuíre s. f., g.-d. art. înlocuírii substantiv feminin înlocuire

ÎNLOCUÍRE s. f. Acțiunea de a înlocui și rezultatul ei. – V. înlocui. substantiv feminin înlocuire

înlocuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlocuiésc, imperf. 3 sg. înlocuiá; conj. prez. 3 să înlocuiáscă verb tranzitiv înlocui

înlocuì v. 1. a pune în loc: a înlocui vinul cu berea; 2. a ținea, a ocupa locul cuiva: l’am înlocuit câtva timp; 3. a urma cuiva într’un post: contabilul a fost înlocuit. verb tranzitiv înlocuì

ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. 2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui. 3. A ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc. – Din loc. adv. în loc + suf. -ui. verb tranzitiv înlocui

înlocuĭésc v. tr. (d. loc). Scot pe cineva orĭ ceva dintr´un loc și pun pe altu orĭ altceva: a înlocui o haĭnă, o modă pintr´alta [!], un funcționar pintr´altu. Suplinesc, substituĭ, țin locu pînă vine cel ce-l părăsise: a înlocui un amic bolnav. verb tranzitiv înlocuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înlocuire

înlocuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înlocuire înlocuirea
plural înlocuiri înlocuirile
genitiv-dativ singular înlocuiri înlocuirii
plural înlocuiri înlocuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z