îngropare definitie

îngropáre s. f., g.-d. art. îngropắrii; pl. îngropắri substantiv feminin îngropare

ÎNGROPÁRE, îngropări, s. f. Acțiunea de a (se) îngropa.V. îngropa. substantiv feminin îngropare

îngróp, a v. tr. (d. groapă.Îngroápă, să îngroape). Pun în groapă și acoper [!] cu pămînt (nisip ș. a.): a îngropa un sîmbure, o comoară, un mort (a-l înmormînta). Mor în urma cuĭva (decĭ îl îngrop eŭ pe el): de ordinar, copiiĭ îĭ îngroapă pe părințĭ. V. refl. Vechĭ. Intru în șanțurĭ (în tranșeĭ). Azĭ. Fig. Mă îngrop în cărțĭ, mă adîncesc în studiŭ, în știință. – Vechĭ și a îngrupa, -upat (u fără acc.). verb tranzitiv îngrop

îngropá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngroápă verb tranzitiv îngropa

îngropà v. 1. a pune în pământ: a îngropa o comoară, un trandafir, porumb; 2. a pune în groapă: a îngropa un mort; 3. fig. a se confunda în ceva: s’a îngropat între cărți. verb tranzitiv îngropà

ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranz. și refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ Tranz. A mușuroi o plantă. 2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. ♦ Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă. verb tranzitiv îngropa

a-și îngropa obrazul expr. a avea tupeu. verb tranzitiv așiîngropaobrazul

a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță. verb tranzitiv aîngropamingeanterenuladversarului

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îngropare

îngropare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îngropare îngroparea
plural îngropări îngropările
genitiv-dativ singular îngropări îngropării
plural îngropări îngropărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z