îngrăditură definitie

îngrăditúră f., pl. ĭ. Ceĭa ce îngrădește, gard, șanț orĭ alt-ceva. Chenar, cadru. substantiv femininîngrăditură

îngrăditúră s. f., g.-d. art. îngrăditúrii; pl. îngrăditúri substantiv femininîngrăditură

ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s. f. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren. – Îngrădi + suf. -tură. substantiv femininîngrăditură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîngrăditură

îngrăditură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îngrăditu îngrăditura
plural îngrădituri îngrăditurile
genitiv-dativ singular îngrădituri îngrăditurii
plural îngrădituri îngrăditurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z