reduceri si promotii 2018
Definitie înger - ce inseamna înger - Dex Online

înger definitie

îngér (î́ngeri), s. m.1. Ființă spirituală, cu aripi, mediator între creștini și Dumnezeu. – 2. Garoafă (Dianthus barbatus). – 3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. ángil. Lat. angelus (Pușcariu 851; Candrea-Dens., 859; REW 458a; DAR), cf. alb. engel, it. angelo, prov., cat., sp. angel, fr. ange, port. anjo. Ultimul sens se explică prin creația popularăfirea fiecăruia depinde de îngerul său păzitor. În mr. și megl., direct din ngr. ἀγγελος. – Der. îngerea, s. f. (plantă, Selinum carvifolia); îngeresc, adj. (angelic); îngerește, adv. (în chip angelic, divin). substantiv masculin înger

'înger s. m., pl. 'îngeri substantiv masculin înger

î́nger m. (lat. ángelus, d. vgr. ággelos, anunțător, înger; it. ángelo, pv. cat. sp. angel, fr. ange, pg. anjo. V. arhanghel). Ființă spirituală despre care se zice că locuĭește în cer. Fig. Persoană foarte blîndă. Ca un înger, foarte frumos, foarte bine: a fi frumos, a cînta ca un înger. Tare de înger, rezistent, curajos, care nu se emoționează. Slab de înger, fricos, care cedează ușor. – Îngeriĭ îs numițĭ „trimeșiĭ ceruluĭ” fiind-că Dumnezeŭ, după tradițiunea religioasă, ĭ-a întrebuințat adese-orĭ la trimesu [!] ordinelor și la manifestarea voințeĭ luĭ. Li se dă un nume special după funcțiunea lor: îngeru păciĭ, al rugăcĭuniĭ, al mărilor, al morțiĭ (saŭ îngeru exterminator) ș. a. Se numesc îngerĭ răĭ saŭ aĭ întunericuluĭ aceĭ pe care Dumnezeŭ ĭ-a răpezit [!] în abis după ce s´aŭ revoltat; îngerĭ bunĭ saŭ aĭ luminiĭ îs aceĭa pe care Dumnezeŭ ĭ-a confirmat în glorie ca să le recompenseze fidelitatea.Înger păzitor saŭ de pază saŭ tutelar saŭ protector e acela care îl păzește pe fie-care creștin. Maĭ mulțĭ îngerĭ bunĭ îs citațĭ în Scriptură: arhangelu Mihail, care l-a doborît pe Lucifer; Rafail, care l-a condus pe tînăru Tabias: Gavril, care a anunțat Mariiĭ că-l va naște pe Hristos. Pintre [!] îngeriĭ ceĭ răĭ îs Satana, Belzebut ș. a. substantiv masculin înger

înger m. 1. spirit ceresc: înger păzitor; 2. ființă perfectă: înger de bunătate; tare de înger, rezistent, curagios; slab de înger, care cedează lesne, fricos (locuțiuni ce se rapoartă la credința populară în îngerul tutelar ce inspiră tot omul). [Lat. ANGELUS]. substantiv masculin înger

Î́NGER, îngeri, s. m. (În creștinism, mozaism și islam) Ființă spirituală creată de Dumnezeu, înzestrată cu calități excepționale (de bunătate, de frumusețe), considerată ca slujitor și mesager al divinității, mediator între acesta și oameni. ◊ Înger păzitor = persoană care veghează asupra cuiva, care are grijă de sănătatea cuiva. ♦ Expr. Tare de înger = care nu se lasă ușor intimidat sau înduioșat; curajos, rezistent. Slab de înger = care cedează, se descurajează ușor, lipsit de voință; fricos, timid. ♦ Epitet dezmierdător dat unei persoane. – Lat. angelus. substantiv masculin înger

praf de înger expr. (tox.) cocaină. substantiv masculin prafdeînger

slab de înger expr. 1. fricos. 2. ușor impresionabil. substantiv masculin slabdeînger

răbdare de fier / de înger expr. răbdare foarte mare. substantiv masculin răbdaredefier

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înger

înger   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'înger 'îngerul
plural 'îngeri 'îngerii
genitiv-dativ singular 'înger 'îngerului
plural 'îngeri 'îngerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z