îngâmfa definitie

îngî́nf (mă), a v. refl. (din *îngînflu, d. lat. gon-flare îld. con-flare, a sufla, a forma; it. gonfiare, a unfla [!], de unde și fr. gonfler. V. su-flu, un-flu). Mă unflu de mîndrie, de vanitate: prostu se îngînfă. – Într’un descîntec din Banat: Bubă, nu înfla, nu gînfa = nu te unfla (Șez. 35, 109). verbîngînf

!îngâmfá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se îngâmfeáză/se îngấmfă verbîngâmfa

îngânfà v. a se umfla de mândrie, a se făli cu deșertăciuni. [Lat. CONFLARE]. verbîngânfà

ÎNGÂMFÁ, îngâmfez, vb. I. Refl. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. [Prez. ind. și: (înv.) îngấmf] – În + gâmfa (înv. și reg. „a se umfla” < lat.). verbîngâmfa

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîngâmfa

îngâmfa   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)îngâmfa îngâmfare îngâmfat îngâmfând singular plural
îngâmfând îngâmfați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îngâmfez (să)îngâmf îngâmfam îngâmfai îngâmfasem
a II-a (tu) îngâmfi (să)îngâmfezi îngâmfai îngâmfași îngâmfaseși
a III-a (el, ea) îngâmfea (să)îngâmfai îngâmfa îngâmfă îngâmfase
plural I (noi) îngâmfăm (să)îngâmfăm îngâmfam îngâmfarăm îngâmfaserăm
a II-a (voi) îngâmfați (să)îngâmfați îngâmfați îngâmfarăți îngâmfaserăți
a III-a (ei, ele) îngâmfă (să)îngâmfeze îngâmfau îngâmfa îngâmfaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z