reduceri si promotii 2018
Definitie înfunda - ce inseamna înfunda - Dex Online

înfunda definitie

înfúnd, a v. tr. (d. fund, ca și a- și cu-fund). Pun fund, astup cu fundu, cepu saŭ dopu: a înfunda un butoĭ, o butelie. Astup, închid: a înfunda o ușă, un drum. Îndes: îșĭ înfundă gîtu´n umerĭ și bumbacu´n urechĭ. Mă ascund, caut adăpost, ajung în: locuitoriĭ de frică aŭ înfundat pădurile, hoțiĭ înfundă pușcăriile. Aduc la o strîmtoare din care să nu maĭ poată ĭeși: Cîniĭ [!] o înfundase [!] pe vulpe. Fig. Pun în cofă, rad, înving pin [!] vorbă saŭ știință: ĭ-a înfundat pe toțĭ învățațiĭ. Zdrobesc cu întrebările saŭ cu răspunsurile așa încît să nu maĭ poată obĭecta nimic: judecătoru l-a înfundat pe criminal. V. refl. Mă astup, mă închid: drumu s´a înfundat. Mă îndes: bumbacu i s´a înfundat în urechĭ.afund, mă ascund, dispar: lupiĭ s´aŭ înfundat în codri. Fig. Staŭ retras de lume: mă înfund în casă, în provincie. A ți se înfunda, a ți se sfîrși un răŭ pe care-l comiteaĭ: hoțuluĭ i s´a înfundat în fine, că poliția l-a prins. verb tranzitiv înfund

înfunda, înfund v. t. (intl.) a denunța. verb tranzitiv înfunda

înfundà v. 1. a pune un fund (la buți); 2. a astupa, a închide: a înfunda o ușă, un drum; 3. a strâmtora: a înfunda pe dușman într’o vale; 4. fig. a pune în strâmtoare, a nu lăsa mijloc de scăpare: l’am înfundat, acum ți s’a înfundat; 5. a băga adânc: își înfundă gâtu în guler EM.; 6. a se risipi, a căuta adăpost: oamenii au înfundat pădurile. verb tranzitiv înfundà

înfundá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfúndă verb tranzitiv înfunda

ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ◊ Expr. A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ Fig. A înăbuși un sunet, un zgomot. ◊ Loc. adv. Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafețe etc.) A se închide, a se sfârși. V Expr. (Fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți. ♦ (Despre conducte, șanțuri etc.) A se astupa. ◊ Tranz. A înfunda un șanț. 3. Tranz. A vârî, a îndesa (undeva Ia fund, în adâncime). ♦ A umple bine. ◊ Expr. A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit. ♦ Fig. A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire. 4. Refl. și tranz. A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire. – Lat. infundare sau în + fund. verb tranzitiv înfunda

a i se înfunda (cuiva) expr. a ajunge într-o situație fără ieșire; a nu-i mai merge. verb tranzitiv aiseînfunda

a înfunda ocna / temnița / pușcăria expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare. verb tranzitiv aînfundaocna

a se înfunda în noroi / în mocirlă expr. 1. a duce o viață din ce în ce mai imorală; a fi depravat / destrăbălat. 2. a se compromite. 3. a se întovărăși cu persoane decăzute, a intra într-un mediu degradant. verb tranzitiv aseînfundaînnoroi

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înfunda

înfunda   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înfunda înfundare înfundat înfundând singular plural
înfundând înfundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfund (să) înfund înfundam înfundai înfundasem
a II-a (tu) înfunzi (să) înfunzi înfundai înfundași înfundaseși
a III-a (el, ea) înfundă (să) înfundai înfunda înfundă înfundase
plural I (noi) înfundăm (să) înfundăm înfundam înfundarăm înfundaserăm
a II-a (voi) înfundați (să) înfundați înfundați înfundarăți înfundaserăți
a III-a (ei, ele) înfundă (să) înfunde înfundau înfunda înfundaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z