înfoca definitie
înfóc, a -á v. tr. (d. foc. – Înfoacă, să înfoace). Vechĭ. Azĭ Maram. Aprind, incendiez, înferbînt [!]. verb tranzitiv înfoc
înfocá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înfoácă verb tranzitiv înfoca
ÎNFOCÁ, (rar) înfóc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc. verb tranzitiv înfoca
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înfoca
| înfoca | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) înfoca | înfocare | înfocat | înfocând | singular | plural | ||
| înfocând | înfocați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | înfoc | (să) înfoc | înfocam | înfocai | înfocasem | |
| a II-a (tu) | înfoci | (să) înfoci | înfocai | înfocași | înfocaseși | ||
| a III-a (el, ea) | înfoacă | (să) înfocai | înfoca | înfocă | înfocase | ||
| plural | I (noi) | înfocăm | (să) înfocăm | înfocam | înfocarăm | înfocaserăm | |
| a II-a (voi) | înfocați | (să) înfocați | înfocați | înfocarăți | înfocaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | înfoacă | (să) înfoace | înfocau | înfocară | înfocaseră | ||