înfiora definitie

înfiór și -éz, a v. tr. (d. fior). Fac să simtă fiorĭ: furia măriĭ îl înfiora. V. refl. Simt fiorĭ, mă umplu de mare groază: m´am înfiorat de adîncimea prăpăstiiĭ. Fig. Rar. Încrețesc o suprafață lină: pluta (undițeĭ) tremură și înfioară apa (Sadov. VR. 1920, 9, 365), apa se înfioară. verb tranzitiv înfior

înfiorá (a ~) (-fi-o-) vb., ind. prez. 3 înfioáră verb tranzitiv înfiora

înfiorà v. 1. a da fiori, a înfricoșa tare; 2. a simți fiori, a tremura de frică; 3. fig. mintea mi se înfioară AL. verb tranzitiv înfiorà

ÎNFIORÁ, înfiór, vb. I. Tranz. și refl. 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa. 2. A suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura. 3. A (se) mișca ușor. [Pr.: -fi-o-.Prez. ind. și: înfioréz] – În + fior. verb tranzitiv înfiora

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înfiora

înfiora   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înfiora înfiorare înfiorat înfiorând singular plural
înfiorând înfiorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfior (să) înfiorez înfioram înfiorai înfiorasem
a II-a (tu) înfiorezi (să) înfiorezi înfiorai înfiorași înfioraseși
a III-a (el, ea) înfiorea (să) înfiorai înfiora înfioră înfiorase
plural I (noi) înfiorăm (să) înfiorăm înfioram înfiorarăm înfioraserăm
a II-a (voi) înfiorați (să) înfiorați înfiorați înfiorarăți înfioraserăți
a III-a (ei, ele) înfioa (să) înfioreze înfiorau înfiora înfioraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z