înfățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfățișeáză, 1 pl. înfățișắm; conj. prez. 3 să înfățișéze; ger. înfățișấnd verb tranzitiv înfățișa
ÎNFĂȚIȘÁ, înfățișez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) prezenta; a (se) arăta. ♦ Tranz. A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc.; a zugrăvi, a reprezenta. 2. Refl. A-și imagina, a-și închipui. [Var.: (reg.) înfățoșá vb. I] – În + fățiș. verb tranzitiv înfățișa
înfățișà v. l. a pune în față, a prezenta; 2. a pune în vedere, a reprezenta; 3. a compare, a veni înaintea unui tribunal. [V. fățiș]. verb tranzitiv înfățișà
înfățișéz v. tr. (d. fățiș, față). Supun vederiĭ cuĭva, prezent [!]. Reprezent [!]: acest tabloŭ îl înfățișează pe Mihaĭ Viteazu. V. refl. Mă prezent, compar: mă înfățișez la judecată. Mă prezent, apar: munțiĭ ni se înfățișaŭ. – În nord și Ban. -oșez. verb tranzitiv înfățișez
| înfățișa | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) înfățișa | înfățișare | înfățișat | înfățișând | singular | plural | ||
| înfățișând | înfățișați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | înfățișez | (să) înfățișez | înfățișam | înfățișai | înfățișasem | |
| a II-a (tu) | înfățișezi | (să) înfățișezi | înfățișai | înfățișași | înfățișaseși | ||
| a III-a (el, ea) | înfățișează | (să) înfățișai | înfățișa | înfățișă | înfățișase | ||
| plural | I (noi) | înfățișăm | (să) înfățișăm | înfățișam | înfățișarăm | înfățișaserăm | |
| a II-a (voi) | înfățișați | (să) înfățișați | înfățișați | înfățișarăți | înfățișaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | înfățișează | (să) înfățișeze | înfățișau | înfățișară | înfățișaseră | ||