reduceri si promotii 2018
Definitie îndura - ce inseamna îndura - Dex Online

îndura definitie

INDURÁ vb. I. refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. [< fr. indurer]. verb indura

!indurá (a se ~) (a se întări) vb. refl., ind. prez. 3 se indureáză verb indura

INDURÁ, pers. 3 indurează, vb. I. Refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. – Din fr. indurer. verb indura

îndúr, a v. tr. (lat. in-dúro, áre, a întări; indurare vultum, a-țĭ lua o față severă; ob-durare, a suferi, d. duros, dur; fr. endurer, a îndura). Sufer [!] mult, răbd: cîte-am îndurat pîn´am ajuns aicĭ! V. refl. Mă înduplec în fine, mă milostivesc: Dumnezeŭ se îndură de nenorocițĭ, se îndură să-ĭ ajute. Consimt, mă hotărăsc în fine: copiiĭ nu se înduraŭ să ĭasă din grădină. verb tranzitiv îndur

îndurà v. 1. a avea milă: D-zeu să se îndure de noi; 2. a suferi cu răbdare: câte nu îndură omul! [Lat. INDURARE (cf. OBDURARE)]. verb tranzitiv îndurà

ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 și după fr. endurer). verb tranzitiv îndura

îndurá (îndúr, îndurát), vb.1. A face tare, a se întări. – 2. A suporta, a rezista. – 3. A suferi, a pătimi. – 4. (Refl.) A consimți, a îngădui, a tolera. – 5. A-i fi milă, a se milostivi. Lat. indurāre „a se întări” (Pușcariu 825; Candrea-Dens., 857; REW 4386; DAR), alb. duroń, it. indurare „a se întări”, fr. endurer „a suporta”, sp. endurar. Explicația lui Philippide, Principii, 99, pe baza lat. *indolescĕre, este greșită. Evoluția semantică a fost prost explicată. Tiktin consideră că sensul 2 se explică prin fr. DAR crede că o expresie ca nu te îndura „nu fi neîndurător” trebuie să fi fost interpretă ca îndură-te „ai milă” și, de aici, printr-o evoluție care pare contradictorie, sensul de „a se întări”, alături de cel de „a avea milă”. Aceeași opinie la Iordan, BL, IX, 67; în vreme ce Graur, BL, V, 66, crede că este vorba de o evoluție pur balcanică. De fapt, semantismul oferă un perfect paralelism cu tratamentul romanic, cf. fr. endurer, sp. endurar și cu răbda. Plecînd de la forma refl., „a se întări”, înseamnă firește „a rezista mai bine”, adică „a suporta fără să cedeze” (endurer, endurar). Trecerea de la „a suferi” la „a consimți” apare în toate limbile. Se cuvine doar să adaugăm că evoluția lui îndura merge mai departe decît cea din fr. sau sp., ca și cea a lui răbda, s.v. Sensul 1 apare numai în propoziții negative, și este înv. Der. neîndurat, adj. (fără milă); îndurător, adj. (tolerant, răbdător, indulgent; milostiv, bun); neîndurător, adj. (intolerant); îndurătate (var. îndurătură, îndurăminte), s. f. (înv., milă, bunătate). verb tranzitiv îndura

îndurá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndúră verb tranzitiv îndura

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului îndura

îndura   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndura îndurare îndurat îndurând singular plural
îndurând îndurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndur (să) îndur înduram îndurai îndurasem
a II-a (tu) înduri (să) înduri îndurai îndurași înduraseși
a III-a (el, ea) îndu (să) îndurai îndura îndură îndurase
plural I (noi) îndurăm (să) îndurăm înduram îndurarăm înduraserăm
a II-a (voi) îndurați (să) îndurați îndurați îndurarăți înduraserăți
a III-a (ei, ele) îndu (să) îndure îndurau îndura înduraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z