îndrăzneală definitie

îndrăzneálă f., pl. elĭ. Curaj, calitatea de a îndrăzni: îndrăzneala de a ĭeși la luptă. Insolență, nerușinare: îndrăzneala de a fuma în biserică. Fig. Neobișnuință, ĭeșire din regulă: (pin [!] execuțiune, stil ș. a.): îndrăzneală de stil, de cugetare. substantiv feminin îndrăzneală

îndrăzneálă s. f., g.-d. art. îndrăznélii; pl. îndrăznéli substantiv feminin îndrăzneală

îndrăzneală f. 1. calitatea celui îndrăzneț: intrepiditate, temeritate; 2. insolență, nerușinare; 3. fig. înălțimea stilului: îndrăzneala cugetărilor. substantiv feminin îndrăzneală

ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine sau purtare îndrăzneață; curaj, cutezanță, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneață. – Îndrăzni + suf. -eală. substantiv feminin îndrăzneală