îndrăgosti definitie
îndrăgostí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndrăgostéște, imperf. 3 sg. se îndrăgosteá; conj. prez. 3 să se îndrăgosteáscă verb tranzitiv îndrăgosti
îndrăgostì v. a prinde dragoste. verb tranzitiv îndrăgostì
ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste. verb tranzitiv îndrăgosti
îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s´aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan). verb tranzitiv îndrăgostesc
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului îndrăgosti
| îndrăgosti | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) îndrăgosti | îndrăgostire | îndrăgostit | îndrăgostind | singular | plural | ||
| îndrăgostind | îndrăgostiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îndrăgostesc | (să) îndrăgostesc | îndrăgosteam | îndrăgostii | îndrăgostisem | |
| a II-a (tu) | îndrăgostești | (să) îndrăgostești | îndrăgosteai | îndrăgostiși | îndrăgostiseși | ||
| a III-a (el, ea) | îndrăgostește | (să) îndrăgosteai | îndrăgostea | îndrăgosti | îndrăgostise | ||
| plural | I (noi) | îndrăgostim | (să) îndrăgostim | îndrăgosteam | îndrăgostirăm | îndrăgostiserăm | |
| a II-a (voi) | îndrăgostiți | (să) îndrăgostiți | îndrăgosteați | îndrăgostirăți | îndrăgostiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îndrăgostesc | (să) îndrăgostească | îndrăgosteau | îndrăgostiră | îndrăgostiseră | ||