îndrăgosti definitie
îndrăgostí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndrăgostéște, imperf. 3 sg. se îndrăgosteá; conj. prez. 3 să se îndrăgosteáscă verb tranzitivîndrăgosti
îndrăgostì v. a prinde dragoste. verb tranzitivîndrăgostì
ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste. verb tranzitivîndrăgosti
îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s´aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan). verb tranzitivîndrăgostesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîndrăgosti
| îndrăgosti | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)îndrăgosti | îndrăgostire | îndrăgostit | îndrăgostind | singular | plural | ||
| îndrăgostind | îndrăgostiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îndrăgostesc | (să)îndrăgostesc | îndrăgosteam | îndrăgostii | îndrăgostisem | |
| a II-a (tu) | îndrăgostești | (să)îndrăgostești | îndrăgosteai | îndrăgostiși | îndrăgostiseși | ||
| a III-a (el, ea) | îndrăgostește | (să)îndrăgosteai | îndrăgostea | îndrăgosti | îndrăgostise | ||
| plural | I (noi) | îndrăgostim | (să)îndrăgostim | îndrăgosteam | îndrăgostirăm | îndrăgostiserăm | |
| a II-a (voi) | îndrăgostiți | (să)îndrăgostiți | îndrăgosteați | îndrăgostirăți | îndrăgostiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îndrăgostesc | (să)îndrăgostească | îndrăgosteau | îndrăgostiră | îndrăgostiseră | ||