reduceri si promotii 2018
Definitie îndemnizație - ce inseamna îndemnizație - Dex Online

îndemnizație definitie

ÎNDEMNIZÁȚIE s. f. v. indemnizație. substantiv feminin îndemnizație

INDEMNIZÁȚIE, indemnizații, s. f. Sumă de bani acordată cuiva pentru a acoperi cheltuieli ocazionale. ♦ Sumă de bani acordată cuiva în mod periodic sau o dată pentru totdeauna, pentru retribuirea unei munci excepționale sau ca echivalent al unei pagube suferite; despăgubire. În urma acestor acte [de eliberare] se hotărî un număr de scutelnici și poslușnici, spre indemnizația proprietari­lor. BĂLCESCU. O. I 141. ◊ (Și în forma îndemnizație) Pe timpul exercitării mandatului de asesor popular, acesta va fi retribuit cu o îndemnizație zilnică, egală cu cîștigul mediu zilnic. B. O. 1953, 46. ♦ Retribuție în bani, în loc de plată în natură. [Ofițerii] cereau avans din soldă, indemnizație de lemne. CAMILAR, N. II 375. – Variantă: îndemnizație s. f. substantiv feminin indemnizație

INDEMNIZÁȚIE s.f. Sumă de bani care se acordă cuiva pentru acoperirea unor cheltuieli excepționale; (spec.) sumă acordată cuiva pentru o muncă excepțională sau pentru a face față anumitor cheltuieli. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită. ♦ Sumă plătită salariaților pe timpul concediului sau al unei deplasări. [Gen. -iei, var. indemnizațiune s.f. / cf. fr. indemnisation]. substantiv feminin indemnizație

indemnizáție (-ți-e) s. f., art. indemnizáția (-ți-a), g.-d. art. indemnizáției; pl. indemnizáții, art. indemnizáțiile (-ți-i-) substantiv feminin indemnizație

INDEMNIZÁȚIE, indemnizații, s. f. 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea în bani a unei plăți în natură. 2. Alocație bănească care nu are caracter de salariu. [Var.: îndemnizáție s. f.] – Din fr. indemnisation. substantiv feminin indemnizație

INDEMNIZÁȚIE, indemnizații, s. f. Sumă de bani acordată cuiva pentru a acoperi cheltuieli ocazionale. ♦ Sumă de bani acordată cuiva în mod periodic sau o dată pentru totdeauna, pentru retribuirea unei munci excepționale sau ca echivalent al unei pagube suferite; despăgubire. În urma acestor acte [de eliberare] se hotărî un număr de scutelnici și poslușnici, spre indemnizația proprietari­lor. BĂLCESCU. O. I 141. ◊ (Și în forma îndemnizație) Pe timpul exercitării mandatului de asesor popular, acesta va fi retribuit cu o îndemnizație zilnică, egală cu cîștigul mediu zilnic. B. O. 1953, 46. ♦ Retribuție în bani, în loc de plată în natură. [Ofițerii] cereau avans din soldă, indemnizație de lemne. CAMILAR, N. II 375. – Variantă: îndemnizație s. f. substantiv feminin indemnizație

*indemnizațiúne f. (fr. indemnisation). Acțiunea de a indemniza. Indemnitate, despăgubire. – Și -áție. substantiv feminin indemnizațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îndemnizație

îndemnizație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îndemnizație îndemnizația
plural îndemnizații îndemnizațiile
genitiv-dativ singular îndemnizații îndemnizației
plural îndemnizații îndemnizațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z