reduceri si promotii 2018
Definitie îndemna - ce inseamna îndemna - Dex Online

îndemna definitie

indémn adj. m., pl. indémni; f. indémnă, pl. indémne adjectiv indemn

INDÉMN, -Ă adj. (Rar) Care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr. [< fr. indemne, cf. lat. indemnis < infără, damnum – pagubă]. adjectiv indemn

*indémn, -ă adj. (lat. indemnis, d. in-, fără, și damnum, daună). Rar. Nevătămat, neatins, teafăr: a ĭeși indemn dintr´o afacere delicată. V. imun. adjectiv indemn

INDÉMN, -Ă, indemni, -e, adj. (Jur.) Care nu a suferit pagube, pierderi, etc. – Din fr. indemne. adjectiv indemn

2) îndémn, a v. tr. (d. lat. *indémino, -áre, a mîna de acolo, a mișca din loc, d. mĭnare, a mîna; fr. emmener. – Îndeamnă, să îndemne). Sfătuĭesc, determin, hotărăsc: eŭ l-am îndemnat să vie, și a venit. Îndemn boiĭ, caiĭ să meargă, îĭ mîn cu vorba. V. intr. Încep și continuŭ: îndemnară la drum și ajunseră. V. refl. Prind curaj, mă încurajez în tovărășie cu altu: cînd îs cu el împreună, mă îndemn la lucru și lucrez maĭ cu spor; cînd îs doĭ caĭ la căruță, se îndeamnă unu pe altu la mers. verb tranzitiv îndemn

îndemná (îndémn, îndemnát), vb.1. (Înv.) A invita, a pofti. – 2. (Înv.) A obliga, a pricinui. – 3. A împinge, a da un impuls. – 4. A stîrni, a incita, a mișca. – 5. A exorta, a înflăcăra. – 6. (Refl.) A se hotărî. – 7. (Refl.) A se mulțumi, a se simți bine. – Mr. îndemn. Origine incertă. Se consideră în general (Pușcariu 830; REW 4371; Tiktin; DAR; Iordan, Dift., 50; Candrea; Scriban) rezultat al unui lat. inde-mināre, cf. mîna „a conduce” sau fr. emmener. Această explicație, ce s-ar putea admite din punct de vedere semantic, este dificilă din acela al fonetismului, întrucit nu se poate accepta pierderea lui i, care s-ar afla în poziție forte în prezent eu *indemîn, cf. paralelismul cu îndemîna (Lambrior 375 crede că îndemna este doar var. a lui îndemîna, ceea ce nu pare a fi mai probabil). Dacă primele două sensuri, care astăzi apar înv., sînt originare este posibil să fie vorba despre lat. dignāri „a binevoi”, sau „a face vrednic, a face apt”, de unde apoi „a pune în situația de a face” ceea ce indică vb. următor (cf. Coresi, îndemnă Hristos ucenicii să între). Rezultatul fonetic este normal, cf. signumsemn; în- trebuie să fie pref. factitiv adăugat tîrziu. Der. îndemn, s. n. (invitație, incitare; exortare; stimul), postverbal; îndemnătură, s. f. (înv., stimul); îndemnător, adj. (animat, stimulant). verb tranzitiv îndemna

îndemná (a ~) vb., ind. prez. 3 îndeámnă verb tranzitiv îndemna

îndemnà v. 1. a îmboldi, a grăbi să meargă: îndemnați înainte! CR.; 2. a împinge la, a excita; 3. fig. a sfătui. [Lat. INDE și MINARI, a îmboldi]. verb tranzitiv îndemnà

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare. verb tranzitiv îndemna

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului îndemna

îndemna   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndemna îndemnare îndemnat îndemnând singular plural
îndemnând îndemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndemn (să) îndemn îndemnam îndemnai îndemnasem
a II-a (tu) îndemni (să) îndemni îndemnai îndemnași îndemnaseși
a III-a (el, ea) îndeamnă (să) îndemnai îndemna îndemnă îndemnase
plural I (noi) îndemnăm (să) îndemnăm îndemnam îndemnarăm îndemnaserăm
a II-a (voi) îndemnați (să) îndemnați îndemnați îndemnarăți îndemnaserăți
a III-a (ei, ele) îndeamnă (să) îndemne îndemnau îndemna îndemnaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z