îndatoritór, -oáre adj. Care îndatorește pe altu, amabil. adjectiv îndatoritor
îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri; f. sg. și pl. îndatoritoáre adjectiv îndatoritor
îndatoritor a. 1. care caută a îndatora; 2. obligator. adjectiv îndatoritor
ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor. adjectiv îndatoritor
îndatoritor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îndatoritor | îndatoritorul | îndatoritoare | îndatoritoarea |
plural | îndatoritori | îndatoritorii | îndatoritoare | îndatoritoarele | |
genitiv-dativ | singular | îndatoritor | îndatoritorului | îndatoritoare | îndatoritoarei |
plural | îndatoritori | îndatoritorilor | îndatoritoare | îndatoritoarelor |