îndatora definitie

îndatorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndatoreáză; ger. îndatorấnd verb tranzitiv îndatora

îndatorà, îndatorì v. 1. a (se) lega prin constrângere, prin datorie: cine te îndatorează să primești ? 2. a face datorii, a se împrumuta: m’am îndatorat până în gât; 3. fig. a face cuiva servicii: l’a îndatorat mult. [V. dator]. verb tranzitiv îndatorà

ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatorí vb. IV] – În + dator. verb tranzitiv îndatora

îndatorésc și -éz v. tr. (d. dator). Fac dator (Rar). Oblig cu sila orĭ oblig pin [!] politeță [!], pin vre-un serviciŭ: acest om m´a îndatorat foarte mult ajutîndu-mă să-mĭ ridic trăsura răsturnată în șanț. V. refl. Fac datoriĭ, îs dator: m´am îndatorat pînă´n gît. Rămîn obligat față de cineva. verb tranzitiv îndatoresc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului îndatora

îndatora   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndatora îndatorare îndatorat îndatorând singular plural
îndatorând îndatorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndatorez (să) îndatorez îndatoram îndatorai îndatorasem
a II-a (tu) îndatorezi (să) îndatorezi îndatorai îndatorași îndatoraseși
a III-a (el, ea) îndatorea (să) îndatorai îndatora îndatoră îndatorase
plural I (noi) îndatorăm (să) îndatorăm îndatoram îndatorarăm îndatoraserăm
a II-a (voi) îndatorați (să) îndatorați îndatorați îndatorarăți îndatoraserăți
a III-a (ei, ele) îndatorea (să) îndatoreze îndatorau îndatora îndatoraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z