îndatora definitie
îndatorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndatoreáză; ger. îndatorấnd verb tranzitiv îndatora
îndatorà, îndatorì v. 1. a (se) lega prin constrângere, prin datorie: cine te îndatorează să primești ? 2. a face datorii, a se împrumuta: m’am îndatorat până în gât; 3. fig. a face cuiva servicii: l’a îndatorat mult. [V. dator]. verb tranzitiv îndatorà
ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatorí vb. IV] – În + dator. verb tranzitiv îndatora
îndatorésc și -éz v. tr. (d. dator). Fac dator (Rar). Oblig cu sila orĭ oblig pin [!] politeță [!], pin vre-un serviciŭ: acest om m´a îndatorat foarte mult ajutîndu-mă să-mĭ ridic trăsura răsturnată în șanț. V. refl. Fac datoriĭ, îs dator: m´am îndatorat pînă´n gît. Rămîn obligat față de cineva. verb tranzitiv îndatoresc
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului îndatora
| îndatora | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) îndatora | îndatorare | îndatorat | îndatorând | singular | plural | ||
| îndatorând | îndatorați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îndatorez | (să) îndatorez | îndatoram | îndatorai | îndatorasem | |
| a II-a (tu) | îndatorezi | (să) îndatorezi | îndatorai | îndatorași | îndatoraseși | ||
| a III-a (el, ea) | îndatorează | (să) îndatorai | îndatora | îndatoră | îndatorase | ||
| plural | I (noi) | îndatorăm | (să) îndatorăm | îndatoram | îndatorarăm | îndatoraserăm | |
| a II-a (voi) | îndatorați | (să) îndatorați | îndatorați | îndatorarăți | îndatoraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îndatorează | (să) îndatoreze | îndatorau | îndatorară | îndatoraseră | ||