reduceri si promotii 2018
Definitie încurajare - ce inseamna încurajare - Dex Online

încurajare definitie

ÎNCURAJÁRE s.f. Acțiunea de a încuraja. [< încuraja]. substantiv feminin încurajare

încurajáre s. f., g.-d. art. încurajắrii; pl. încurajắri substantiv feminin încurajare

ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja. substantiv feminin încurajare

ÎNCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. encourager]. verb tranzitiv încuraja

încurajá (a ~) vb., ind. prez. 3 încurajeáză, 1 pl. încurajắm; conj. prez. 3 încurajéze; ger. încurajấnd verb tranzitiv încuraja

încurajà v. 1. a da curaj, a îmbărbăta; 2. fig. a favoriza, a proteja: a încuraja industria națională. verb tranzitiv încurajà

ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. – În + curaj (după fr. encourager). verb tranzitiv încuraja

*încurajéz v. tr. (fr. encourager). Îmbărbătez, umplu de curaj. Fig. Favorizez, protejez: a încuraja agricultura, artele. verb tranzitiv încurajez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încurajare

încurajare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încurajare încurajarea
plural încurajări încurajările
genitiv-dativ singular încurajări încurajării
plural încurajări încurajărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z