încrede definitie

încréd, -crezút, a -créde v. tr. (d. cred). Încredințez, predaŭ (Vechĭ). V. refl. Am încredere, mă sprijin pe credința (fidelitatea) altuĭa: mă încred în cineva (saŭ cuĭva). verb tranzitivîncred

!încréde (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încréde, 1 pl. ne încrédem, imperf. 3 sg. se încredeá, perf. s. 3 sg. se încrezú; conj. prez. 3 se încreádă; gen. încrezấndu-se; part. încrezút verb tranzitivîncrede

încrede v. a se lăsa în buna credința altuia, a-și pune credința în: încrede-te în el. verb tranzitivîncrede

ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede. verb tranzitivîncrede

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîncrede

încrede   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)încrede încredere încrezut încrezând singular plural
încrezând încredeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încred (să)încred încredeam încrezui încrezusem
a II-a (tu) încrezi (să)încrezi încredeai încrezuși încrezuseși
a III-a (el, ea) încrede (să)încredeai încredea încrezu încrezuse
plural I (noi) încredem (să)încredem încredeam încrezurăm încrezuserăm
a II-a (voi) încredeți (să)încredeți încredeați încrezurăți încrezuserăți
a III-a (ei, ele) încred (să)încrea încredeau încrezu încrezuseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z