încorona definitie

încoroná (a ~) vb., ind. prez. 3 încoroneáză verb tranzitivîncorona

încoronà v. 1. a pune o coroană pe cap; 2. fig. a recompensa, a premia: a încorona munca; 3. a împodobi: flori încoronau fruntea-i; 4. a desăvârși: sfârșitul încoronează lucrarea. verb tranzitivîncoronà

ÎNCORONÁ, încoronez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare. verb tranzitivîncorona

încoronéz v. tr. (d. coroană; lat. coróno, -áre; fr. couronner). Pun o coroană în cap (cum li se face suveranilor cînd se suĭe pe tron). Încununez. Înconjor dominînd: forturile care încoronează orașu. Fig. Onorez, recompensez: a încorona virtutea, o operă. Termin bine ceĭa ce a fost început bine: sfîrșitu încoronează opera. V. refl. Îmĭ pun coroana în cap: Napoleon s´a încoronat singur. V. coronesc. verb tranzitivîncoronez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîncorona

încorona   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)încorona încoronare încoronat încoronând singular plural
încoronând încoronați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încoronez (să)încoronez încoronam încoronai încoronasem
a II-a (tu) încoronezi (să)încoronezi încoronai încoronași încoronaseși
a III-a (el, ea) încoronea (să)încoronai încorona încoronă încoronase
plural I (noi) încoronăm (să)încoronăm încoronam încoronarăm încoronaserăm
a II-a (voi) încoronați (să)încoronați încoronați încoronarăți încoronaserăți
a III-a (ei, ele) încoronea (să)încoroneze încoronau încorona încoronaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z