încordat definitie

încordát, -ă adj. Cu coardele întinse: arc încordat, vĭoară încordată. Cu nerviĭ întinșĭ, în acțiune: om încordat. Fig. Foarte atent: cu mintea încordată. Amenințător, critic, aproape de a se rupe: relațiunĭ încordate. adjectiv încordat

încordat a 1. cu coardele întinse: arc încordat 2. cu nervii înțepeniți: om încordat; 3. fig. foarte atent: cu mintea încordată; 4. amenințător, critic: stare încordată. ║ n. cercuitul viei. adjectiv încordat

ÎNCORDÁT, -Ă, încordați, -te, adj. 1. Care se află în stare de tensiune. ♦ Fig. Care exprimă o stare de tensiune, de încordare. ♦ Fig. Concentrat, atent, vigilent; înfrigurat, febril. 2. (Despre arcuri) Cu coarda întinsă. ♦ (Despre instrumente muzicale cu coarde) Acordat. ♦ Fig. (Despre raporturile dintre oameni) Ajuns într-o stare de tensiune maximă; înăsprit, neprietenos. – V. încorda. adjectiv încordat

încordá (a ~) vb., ind. prez. 3 încordeáză verb tranzitiv încorda

încordà v. 1. a întinde coardele la un instrument (arc, vioară); 2. a întinde foarte, a pune toată tăria: a-și încorda puterile; fig. a-și încorda mintea; 3. a ținea strâns: fugarul falnic coama ’și încorda AL.; 4. alega strâns: a încorda via; 5. a se înțepeni: se încordează și apoi moare. verb tranzitiv încordà

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței-de-vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri. – În + coardă. verb tranzitiv încorda

încordéz v. tr. (d. coardă). Întind coardele vre-unuĭ instrument (arc, vioară). Întind tare, îmĭ pun toată puterea: îmĭ încordez brațele, (fig.) mintea. Leg via pe haragĭ: încordez vița. V. refl. Țin gîtu îndoit (vorbind de cal): calu se încordează saŭ îșĭ încordează gîtu. Înțepenesc, mă întind (de boală, de durere). verb tranzitiv încordez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încordat

încordat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încordat încordatul încorda încordata
plural încordați încordații încordate încordatele
genitiv-dativ singular încordat încordatului încordate încordatei
plural încordați încordaților încordate încordatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z