reduceri si promotii 2018
Definitie înclinație - ce inseamna înclinație - Dex Online

înclinație definitie

ÎNCLINÁȚIE s.f. 1. Înclinare. 2. (Fig.) Vocație. 3. (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință. ◊ Înclinație astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinație magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinație s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio]. substantiv feminin înclinație

înclináție (-ți-e) s. f., art. înclináția (-ți-a), g.-d. art. înclináției; pl. înclináții, art. înclináțiile (-ți-i-) substantiv feminin înclinație

INCLINÁȚIE s.f. v. înclinație. substantiv feminin inclinație

ÎNCLINÁȚIE, înclinații, s. f. Înclinare. ♦ (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință; înclinare. ♦ Fig. Vocație, atracție, dispoziție pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio. substantiv feminin înclinație

inclinați(un)e f. 1. acțiunea de a (se) înclina: inclinațiunea capului; 2. fig. tendență naturală, dispozițiune: are inclinațiune la pictură; 3. iubire, simpatie: căsătorie de inclinațiune; 4. starea lucrului inclinat: inclinațiunea acoperișului; 5. Geom. relațiune de oblicitate; 6. Fiz. unghiu ce face acul busolei cu orizontul. substantiv feminin inclinațiune

*inclinațiúne f. (lat. inclinátio, -ónis. V. închinăcĭune). Acțiunea de a saŭ de a te inclina: inclinațiunea capuluĭ, corpuluĭ. Povîrniș, pantă: inclinațiunea acoperemîntuluĭ [!]. Fig. Dispozițiune, aplicațiune, tendență [!] din natură: a avea inclinațiune spre muzică. Afecțiune, amor: căsătorie de inclinațiune. Fam. Persoană, lucru ĭubit. Geom. Oblicitate pe orizont saŭ a uneĭ liniĭ față de alta. Fiz. Unghĭu format de acu magnetic cu orizontu. Astron. Unghiu format de planu orbiteĭ uneĭ planete cu planu eclipticiĭ. – Și -áție și -áre. substantiv feminin inclinațiune

inclinați(un)e f. 1. acțiunea de a (se) înclina: inclinațiunea capului; 2. fig. tendență naturală, dispozițiune: are inclinațiune la pictură; 3. iubire, simpatie: căsătorie de inclinațiune; 4. starea lucrului inclinat: inclinațiunea acoperișului; 5. Geom. relațiune de oblicitate; 6. Fiz. unghiu ce face acul busolei cu orizontul. substantiv feminin inclinațiune

*inclinațiúne f. (lat. inclinátio, -ónis. V. închinăcĭune). Acțiunea de a saŭ de a te inclina: inclinațiunea capuluĭ, corpuluĭ. Povîrniș, pantă: inclinațiunea acoperemîntuluĭ [!]. Fig. Dispozițiune, aplicațiune, tendență [!] din natură: a avea inclinațiune spre muzică. Afecțiune, amor: căsătorie de inclinațiune. Fam. Persoană, lucru ĭubit. Geom. Oblicitate pe orizont saŭ a uneĭ liniĭ față de alta. Fiz. Unghĭu format de acu magnetic cu orizontu. Astron. Unghiu format de planu orbiteĭ uneĭ planete cu planu eclipticiĭ. – Și -áție și -áre. substantiv feminin inclinațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înclinație

înclinație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înclinație înclinația
plural înclinații înclinațiile
genitiv-dativ singular înclinații înclinației
plural înclinații înclinațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z