reduceri si promotii 2018
Definitie încingere - ce inseamna încingere - Dex Online

încingere definitie

încíngere s. f., g.-d. art. încíngerii; pl. încíngeri substantiv feminin încingere

ÎNCÍNGERE1, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge1 și rezultatul ei. ♦ Mărire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei acțiuni normale de încălzire, ca rezultat al fermentării sau al altor fenomene biologice ori de altă natură. – V. încinge1. substantiv feminin încingere

ÎNCINGÉRE2, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge2 și rezultatul ei. – V. încinge2. substantiv feminin încingere

1) încíng, -íns, a -e v. tr. (lat. in-cingere, it. [in]-congere și -cígnere, pv. [en]-cenher, fr. [en] ceindre, sp. ceñir, pg. cingir. V. cingătoare, chingă, incintă). Leg mijlocu corpuluĭ cu brîu, cu cureaŭa ș. a.: a încinge trupu cu cureaŭa. Îmĭ încing fruntea c´o cunună, îmĭ pun o cunună. V. refl. Mă leg la mijloc cu: mă încing cu cureaŭa, cu sabia (adică îmĭ pun sabia). – Se zice maĭ rar și încing sabia îld. mă încing cu sabia, ca îmbrac haĭna îld. mă îmbrac cu haĭna. verb tranzitiv încing

2) încíng (mă), -íns, a -e v. refl. (lat. incéndere, a aprinde, d. *cándere; it. incéndere, pv. encendre, sp. pg. encender. V. candid, candelabru, policandru, încint, incendiŭ). Mă aprind, mă încălzesc tare: focu s´a încins, soba s´a încins. Fig. Vorba, lupta s´a încins. Mă stric din cauza călduriĭ, vorbind de cereale: grîu, porumbu s´a încins în hambar. – Rar și transitiv: m´aŭ încins frigurile. Vechĭ încind și -inz, a încinde. verb tranzitiv încing

încinge, încing v. t. a bate. verb tranzitiv încinge

încinge v. a înfășură mijlocul corpului, a coprinde împrejur: încingeți-vă spada. [Lat. INCINGERE]. verb tranzitiv încinge

încínge (încíng, încíns), vb.1. A aprinde, a lua foc. – 2. (Refl.) A arde, a se mistui. – 3. A încălzi. – 4. (Refl.) Despre grîu, a se încinge, a fermenta. – Var. încinde. Lat. incendĕre (Crețu, Col. lui Traian, IV, 246; Pușcariu 821; Candrea-Dens., 848; REW 4346; DAR), cf. it. incendere, prov. encender, sp., port. encender. A ajuns să se confunde sub aspect fonetic cu a încinge „a înfășura peste mijloc o cingătoare”, din lat. cingere.Der. încins, s. n. (înv., exaltare, pasiune). verb tranzitiv încinge

încínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încíng, 1 pl. încíngem, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserăm; ger. încingấnd; part. încíns verb tranzitiv încinge

încinge v. 1. a se aprinde: jocul se încinse; fig. se încinse o convorbire, o luptă; 2. a se încălzi și a se strica (de grâu, fân). [Vechiu-rom. încinde = lat. INCENDERE: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse]. verb tranzitiv încinge

ÎNCÍNGE2, încíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășură peste mijloc cu cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere. verb tranzitiv încinge

ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ Refl. și tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incendere. verb tranzitiv încinge

a se încinge tărâța (în cineva) expr. a se înfuria (pe cineva). verb tranzitiv aseîncingetărâța

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încingere

încingere   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încingere încingerea
plural încingeri încingerile
genitiv-dativ singular încingeri încingerii
plural încingeri încingerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z