reduceri si promotii 2018
Definitie încingătoare - ce inseamna încingătoare - Dex Online

încingătoare definitie

cingătoáre f., pl. orĭ (d. încing). Lucru cu care-țĭ încingĭ mijlocu corpuluĭ, cum e o curea, brîu, niște bete ș. a. Mijlocu corpuluĭ: pînă la cingătoare (saŭ pînă la brîŭ). Zonă, ceĭa ce încinge, înconjoară: cingătoare de munțĭ. – Și încingătoare. substantiv feminin cingătoare

CINGĂTOÁRE, cingători, s. f. Fîșie de pînză, de mătase, de piele etc. care servește la încins și de care se pot prinde diferite obiecte (la bărbați: arme, fluiere etc., la femei: furcă, basma, flori etc.). V. b r î u, curea. Vecina mea avea la cingătoare trei... trandafiri. GALACTION, O. I 57 Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingă­toare. GOGA, P. 16. Scoțînd unpistol din cingătoare, îl slobozi în el. NEGRUZZI, S. I 21. Pune furca-n cingă­toare Ș-aleargă la șezătoare. ȘEZ. VII 162. – Variantă: (regional) încingătoáre (COȘBUC, P. 1122) s. f. substantiv feminin cingătoare

ÎNCINGĂTOÁRE s. f. v. CINGĂTOARE. Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește la încins. V. brâu, curea. [Var.: încingătoáre s. f.] – Din cing (= încing, prez. ind. al lui încinge) + suf. -(ă)toare. [DLRM] substantiv feminin încingătoare

încingătoáre, V. cingătoare. substantiv feminin încingătoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încingătoare

încingătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încingătoare încingătoarea
plural încingători încingătorile
genitiv-dativ singular încingători încingătorii
plural încingători încingătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z