încincít, -ă adj. Mărit, augmentat de cincĭ orĭ. Adv. Încincit maĭ mult. adjectivîncincit
ÎNCINCÍT, -Ă, încinciți, -te, adj. Înmulțit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare; cvintuplu. – V. încinci. adjectivîncincit
încincí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încincésc, imperf. 3 sg. încinceá; conj. prez. 3 să încinceáscă verb tranzitivîncinci
încincì v. a (se) face de cinci ori mai mare. verb tranzitivîncincì
ÎNCINCÍ, încincesc, vb. IV. Tranz. A face de cinci ori mai mult sau mai mare. – În + cinci. verb tranzitivîncinci
încincésc v. tr. Fac de cincĭ orĭ maĭ mare. V. refl. Mă fac de cincĭ orĭ maĭ mare. verb tranzitivîncincesc
încincit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | încincit | încincitul | încincită | încincita |
plural | încinciți | încinciții | încincite | încincitele | |
genitiv-dativ | singular | încincit | încincitului | încincite | încincitei |
plural | încinciți | încinciților | încincite | încincitelor |