încincí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încincésc, imperf. 3 sg. încinceá; conj. prez. 3 să încinceáscă verb tranzitiv încinci
încincì v. a (se) face de cinci ori mai mare. verb tranzitiv încincì
ÎNCINCÍ, încincesc, vb. IV. Tranz. A face de cinci ori mai mult sau mai mare. – În + cinci. verb tranzitiv încinci
încincésc v. tr. Fac de cincĭ orĭ maĭ mare. V. refl. Mă fac de cincĭ orĭ maĭ mare. verb tranzitiv încincesc
| încincire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | încincire | încincirea |
| plural | încinciri | încincirile | |
| genitiv-dativ | singular | încinciri | încincirii |
| plural | încinciri | încincirilor | |