închizătór (dispozitiv la arme) s. n., pl. închizătoáre substantiv neutruînchizător
ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, (1) închizătoare, s. n., (2) închizători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizătoare] – închide + suf. -ător. substantiv neutruînchizător
închizător | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | închizător | închizătorul |
plural | închizătoare | închizătoarele | |
genitiv-dativ | singular | închizător | închizătorului |
plural | închizătoare | închizătoarelor |