închizătoáre s. f., pl. închizătoare / închizători substantiv feminin închizătoare
închizătoáre f., pl. orĭ. Lucru care servește la închidere, cum e ușa, fereastra, o sponcă care ar închide scoarțele uneĭ cărțĭ scorțite, un capac ș. a. substantiv feminin închizătoare
închizătoáre (dispozitiv de închidere) s. f., g.-d. art. închizătórii; pl. închizătóri substantiv feminin închizătoare
închizătór (dispozitiv la arme) s. n., pl. închizătoáre substantiv neutru închizător
ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, (1) închizătoare, s. n., (2) închizători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizătoare] – închide + suf. -ător. substantiv neutru închizător
| închizătoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | închizătoare | închizătoarea |
| plural | închizătoare | închizătorile | |
| genitiv-dativ | singular | închizători | închizătorii |
| plural | închizători | închizătoarelor | |