ÎNCHISTÁRE s.f. Faptul de a se închista. [< închista]. substantiv feminin închistare
închistáre s. f., g.-d. art. închistắrii; pl. închistắri substantiv feminin închistare
ÎNCHISTÁRE, închistări, s. f. Acțiunea de a se închista și rezultatul ei. – V. închista. substantiv feminin închistare
ÎNCHISTÁ vb. I. refl. (Despre unele organisme) A se închide, a se izola într-un chist, într-un țesut special etc. spre a se apăra în anumite împrejurări de mediul înconjurător. ♦ (Fig.) A se izola. [< fr. enkyster]. verb închista
închistá (a ~) vb., ind. prez. 3 închisteáză verb închista
ÎNCHISTÁ, închistez, vb. I. Refl. (Despre unele organisme animale sau vegetale inferioare sau despre unele tumori) A se acoperi cu o membrană sau a se transforma în chist, izolându-se de mediul înconjurător. ♦ Fig. (Despre oameni) A se izola, a se închide în sine. – Din fr. enkyster. verb închista
| închistare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | închistare | închistarea |
| plural | închistări | închistările | |
| genitiv-dativ | singular | închistări | închistării |
| plural | închistări | închistărilor | |