ÎNCHISTÁ vb. I. refl. (Despre unele organisme) A se închide, a se izola într-un chist, într-un țesut special etc. spre a se apăra în anumite împrejurări de mediul înconjurător. ♦ (Fig.) A se izola. [< fr. enkyster]. verb închista
închistá (a ~) vb., ind. prez. 3 închisteáză verb închista
ÎNCHISTÁ, închistez, vb. I. Refl. (Despre unele organisme animale sau vegetale inferioare sau despre unele tumori) A se acoperi cu o membrană sau a se transforma în chist, izolându-se de mediul înconjurător. ♦ Fig. (Despre oameni) A se izola, a se închide în sine. – Din fr. enkyster. verb închista
| închista | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) închista | închistare | închistat | închistând | singular | plural | ||
| închistând | închistați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | închistez | (să) închistez | închistam | închistai | închistasem | |
| a II-a (tu) | închistezi | (să) închistezi | închistai | închistași | închistaseși | ||
| a III-a (el, ea) | închistează | (să) închistai | închista | închistă | închistase | ||
| plural | I (noi) | închistăm | (să) închistăm | închistam | închistarăm | închistaserăm | |
| a II-a (voi) | închistați | (să) închistați | închistați | închistarăți | închistaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | închistează | (să) închisteze | închistau | închistară | închistaseră | ||